Mierea este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului florilor, iar apoi depozitarea acestuia de către albine în celulele fagurilor, pentru a constitui hrană populației din stup. Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din trecut și din prezent.
Tipuri românești de miere
1.        Mierea de salcâm 
Această miere este monoflorală obținându-se prin amplasarea stupilor în masivele de salcâm începând cu luna mai.
Dar ce o face mai specială decât celelalte tipuri?
Mierea de salcâm are un miros dulce și floral, iar gustul este dulce și delicat. Totodată are un aspect foarte comercial, astfel că reușește să atragă privirile prin faptul că poate să rămână într-o stare lichidă foarte mult timp, iar aspectul său limpede te duce la dorința irezistibilă de a o gusta.
Este foarte bogată fructoză și oligoelemente, precum crom, cupru, iod, fier, zinc, fluor.
2.        Mierea de tei
            În mitologia greacă, teiul este considerat a fi „pomul vieții” sau „arborele sănătății”. Acest lucru se datorează calităților plantei ce sunt transmise în nectar și în polen. Asemeni mierii de salcâm și mierea de tei este una „monofloră”. Are o aromă dulce-lemnoasă, iar culoarea gălbuie-roșiatică.
Mierea de albine din flori de tei conține mai multe vitamine decât restul „suratelor” sale – vitamina B1, C, biotină, niacină, zinc, calciu, potasiu și magneziu.
Totuși, aroma ei interesantă nu este pe placul tuturor, dar acesta miere are atuul de a nu fi la fel de dulce,  asemenea celorlalte sorturi.
              Este recunoscută drept calmant psihic, somnifer, afrodiziac.
3.        Mierea de rapiță
Mierea de rapiță, de o culoare alb-gălbuie, este o miere monoflorală cu calități terapeutice deosebite, fiind recomandată persoanelor ce suferă de osteoporoză sau afecțiuni ale rinichilor. Particularitatea acestei mieri este cantitatea mare de coenzima Q3.
      Caracteristic acestui tip de miere este cantitatea mare de glucoză, datorita căreia aceasta se cristalizează cel mai repede dintre toate. Astfel acesta este tartinabilă, având aspect de șerbet. Are o consistență aparte, fiind o miere mai puțin dulce, cu un miros specific.
4.        Mierea de floarea-soarelui
Floarea soarelui se cultivă în continuare pe suprafețe întinse, ceea ce permite producția de miere în cantități mari.
Mierea de floarea soarelui are o culoare galbenă ce poate varia de la auriu la muștar, o dulceață specifică și un miros plăcut. Datorită cantității mari de glucoză pe care o conține, această miere este în stare lichidă maxim 3 săptămâni, după care se cristalizează, luând aspectul unui șerbet.
Unicitatea acestei mieri este dată de conținutul de lecitină sub formă pură, ajutând la întărirea memoriei și dezvoltarea intelectului. Din această cauză, mierea de floarea soarelui a început să fie consumată în școlile japoneze și chineze în urma impunerii consumului a 50 de grame de miere a elevilor.
Mierea de floarea soarelui este o miere superioară datorită proprietăților excepționale a valorii nutritive.
 5.        Mierea polifloră
În general, mierea polifloră este considerată cel  mai complex tip de miere, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale și având ceva din proprietățile terapeutice ale fiecăreia dintre ele. Proprietăţile sale diferă foarte mult în funcţie de regiunea din care provine.
De exemplu, mierea de la câmpie are o acţiune antiseptică şi sedativă mai puternică, spre deosebire de mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecțios se adresează în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos.
După cum am spus și mai sus, există o varietate de tipuri de miere de albine, potrivite pentru fiecare.
6.        Mierea de Pădure
Mierea de Pădure este singurul sortiment de miere care nu provine din nectarul florilor. Acest tip de miere provine din secrețiile dulci ale arborilor.
În pădurile de Brad, Pin, Molid, sau chiar pădurile de Fag sau Salcie, pe trunchiul sau pe frunzele acestor arbori se scurg rășini sau anumite substanțe lipicioase dulci. Aceste substanțe dulci sunt preluate de albine, mai ales în perioada de primăvară și toamna, când florile sunt puține sau oferă puțin nectar.
            Este mai aromată, pentru că are acele substanțe de tip rășini, balsamuri care dau această aromă mai intensă de tip rășinos și ea este mult mai bogată în polifenoli, cum spun oamenii de știință, acei pigmenți vegetali sau flavonoide, care fac că această miere să fie mai puternic antibacteriană, antiinflamatoare, antioxidantă, să fie mai bună stimulatoare a sistemului imun, să ajute mai bine regenerarea pielii, a mucoaselor din corp și chiar și producerea de sânge la nivelul măduvei osoase.
Mierea de mană este singură miere tolerată de alergicii la polen, are în compoziția sa de 20 de ori mai multe minerale și oligoelemente decât mierea obținută din nectarul florilor.